două chestii.

prima o ştiu de mai demult, de fapt, dar tot continui să primesc confirmări şi să îmi placă din ce în ce mai mult. dacă ceva trebuie să se întâmple, se va întâmpla, chiar dacă nu atunci când vrem noi, ca mai apoi să ne dăm seama că atunci când s-a întâmplat fără a ne aştepta, totul s-a petrecut cu mult mai bine decât am fi vrut. exemplul meu va fi poate prea simplu. vrei să spui ceva cuiva şi nicidecum în decursul conversaţiei nu te poţi încarda în context cu ceea ce ai de spus. şi e foarte greu să nu trânteşti prostia în cel mai neindicat moment când VREI să zici chestia aia şi nu ai o problemă cu a spune pe şleau ceva. dar când analizezi un pic şi eziţi şi până la urmă o laşi baltă şi nu zici nimic, de fiecare dată până la urmă, peste o zi, o săptămână vine momentul ăla de la sine în care ceea ce ai vrut tu să spui nici că se poate potrivi mai bine. şi o spui. şi efectul e de două (ca să nu exagerez) ori mai plăcut! şi după cum am mai zis, se întâmplă de fiecare dată aşa!

a doua chestie ar fi că am învăţat că nu trebuie să-ţi cauţi fericirea băgându-te într-o relaţie. cel puţin, în cazul meu, pentru că i know i’m not that type, oricât de mult nu aş fi vrut şi oricât de tentant nu ar fi asta.  this is just wrong. chiar dacă curiozitatea mea odată aţâţată, nu mai am scăpare. iar când nu trebuie, am prea multă răbdare. în fine. am învăţat că în unele cazuri mai delicate you just have to let it go.


Publicat de în Arta de a trăi, In My Opinion, Strigăte din interior