experienţă.
la prima vedere, acest cuvînt semnifică ceva pozitiv, ceva ce s-ar aprecia în orice CV..
dar! ce faci cu experienţa negativă? pentru că există şi ea. şi te marchează. te marchează foarte mult uneori. prea mult.
unii oameni au grijă să aibă aşa un impact psihologic asupra ta, chiar dacă după un timp dispar din viaţa ta. oricum, acele încreţituri pe creier rămîn. şi te trag sub pămînt. de nu te mai simţi confortabil în propriul corp. îţi naşti complexe inutile şi nu realizezi urmările. şi cînd crezi că ai trecut de ele, mai mult, vin şi te lovesc în faţă, dîndu-ţi anumite momente din viaţă peste cap. fără a întreba. din cauza unor nulităţi. din cauza gîndurilor negative.
pînă la urmă, din cauza că oamenii întotdeauna cer de la tine ceea ce le convine. vor încontinuu să te schimbe, să te modeleze după placul lor. de ce nu-i mintea întotdeauna destulă pentru a spune verde-n faţă şi a trimite cît mai la vale aşa persoane, astfel ca viitorul să nu aibă de suferit?
de ce oamenii nu înţeleg că e imposbil să schimbi un caracter, obiceiuri, vicii deja formate. bine, în afară de excepţiile care există în orice situaţie. dar eu nu radicalizez. eu vreau să spun că nu poţi schimba faptul că omul, de exemplu, nu îşi spală farfuria după ce a mîncat. asta doar de exemplu.
de ce nu ne iubim? de ce nu învăţăm să fim destul de egoişti pentru a fi în acelaşi timp fericiţi pentru sine şi corecţi faţă de ceilalţi? de ce trebuie să ne conformăm opiniilor unor oameni a căror importanţă pentru noi nu este demonstrată şi, mai mult de atît, nu este vitală?
de ce să îţi creezi bariere înalte şi ascuţite cînd ei pleacă din viaţa ta? tot pentru că nu te-au acceptat aşa cum eşti, la momentul oportun.
inhibiţiile sînt mai apoi greu de învins. mai ales cînd nimeni nu le înţelege. iar frustrarea vine mai apoi ca o pecete pe frunte, căutînd vinovaţi la stînga şi la dreapta.
cui îi trebuie asta?


Publicat de în Strigăte din interior