de moment.

mă enervează oamenii care-şi acordă mai multă importanţă decât valorează ei într-adevăr.
nu suport oamenii care nu au personalitate, nu-şi pot exprima opiniile/dorinţele direct şi care au tendinţa să copie pe altcineva, în consecinţă.
şi mi se face trist să văd cum unii oameni, chiar dacă a trecut mult timp, nu au avansat câtuşi de puţin. măcar în aceleaşi gusturi muzicale, sau ce naiba…

de două zile deja nu pot scăpa de o idee. ea ţine de faza în care sentimentele dintr-o relaţie.. da’ în general chiar, sentimentele se transformă în încăpăţânare, ambiţie (?) momentul ăla în care te întrebi dacă vrei să fii cu persoana dată pentru că iubeşti sau pentru că te încăpăţânezi să vrei asta şi îţi autosugerezi că o iubeşti. sau atunci când vrei să fii cu cineva, este legătura asta aparentă între voi şi cineva ori dă înapoi, ori pur şi simplu ceva nu merge şi se trezeşte instinctul ăsta de a fi permanent învingător şi.. în ce se transofrmă asta? mai poate fi vorba de sentimente pe când aparenţele arată că ceea ce vrei de fapt e să nu fii loser şi să-ţi demonstrezi că tu “întotdeauna” “câştigi”?
şi se primeşte caşă.
şi iată în aşa caz, tre’ să te aşezi pe scăunel, să te gândeşti ce vrei de fapt. să-ţi asculţi vocea interioară. logica în cazul dat ar putea să te ajute, dar o să te chinuie mult. şi de multe ori decizia corectă, dictată de logică, te face să te simţi incomod şi.. pur şi simplu aiurea. pentru că trebuie? da’ cum trebuie? şi de ce trebuie?
mă gândesc şi tot nu dau de capăt. ba aş alege vocea interioară, ba logica. un cerc care mă face să ameţesc. şi nesigură.

când?

de obicei.. eterna întrebare este “de ce?” dar eu mă întreb CÂND?

când am început să fiu atât de fericită, deschisă, zâmbitoare? când au plecat toate cele aiurea din jurul meu? când am început să ador tot ce văd? când a început să nu-mi pese? când fericirea a încetat a fi un concept total paralel cu existenţa-mi zilnică? când am început să trăiesc? când n-am mai simţit nevoia cuvintelor? când am început să simt? 

nu! chiar nu mă interesează DE CE.. ştiu că n-am să aflu asta vreodată, dar vreau totuşi să ştiu CÂND?

când am început să mă desprind de toate lucrurile din jur? când am încheiat nişte etape? când am renunţat la neputinţă? când am închis uşa, am schimbat discul şi am început a face curat? când am şters praful şi am făcut ordine? în tot! când am înţeles? când am zâmbit? când am realizat? când am repsirat uşurată? când am început a scrie?

când a început să-mi pese de tine? când te-am auzit pentru prima dată?  când am simţit primii fiori.. dar primele gânduri? când am început să gândesc? când am încetat să o fac?  când am început să mă întreb? când am simţit primele omizi transformându-se în fluturi? când am început să te sărut? când a încetat inima-mi să bată?

când am început să respir culoare?  când am început să mă hrănesc cu fericire? când am început să văd ? dar să aud fiecare strop de cafea care mi se prelingea prin vene? când am început să ascult  fiecare zâmbet?  când am început  să colecţionez memorii, vise, săruturi, atingeri, priviri? când am încetat să fiu cine eram şi am început să fiu cine sunt?

când a devenit totul atât de perfect?

Continue reading

milosh – instrumental

cântecul ăsta-i aşaaa de straniu! şi mulţi din cei cărora le propun să-l asculte nu înţeleg ce am găsit eu în el. pur şi simplu it blows my mind. mai ales când mr. Shuffle mi-l pune să-l ascult fără ca să mă aştept. mai ales la minutul 2:38!

vreau să-mi trăiesc verdele.

mă gândeam azi că în ultimul timp câteva culori s-au pronunţat printre gusturile mele şi aşa cum domnii specialişti în domeniu au avut grijă să explice cam ce ar însemna fiecare culoare, m-am gândit să văd cum ar corespunde aceste explicaţii ultimilor doi ani în care spectrul de culori din viaţa mea a “suferit” schimbări. cât de semnificative, nu ştiu.

deci prima culoare a fost
Violet/Mov/Purpuriu
Fantezie, asa s-ar traduce intr-un cuvant aceasta culoare. Violetul reprezinta regalitatea, un caracter sacru, sfant sau o lume plina de romantism. Doamnele care se inconjoara cu aceasta culoare adora fantasticul si se detaseaza de lumea reala. Culoare regală, purpuriul semnifică lux, bogăţie şi rafinament. Este, de asemenea, feminin şi romantic. Cu toate acestea, pentru că se găseşte rar în natură, purpuriul poate părea artificial. Violetul este amestecul nuanţei de albastru rece şi a nuanţei calde de roşu, poate avea efecte calmante şi agitante în funcţie de culoarea dominantă. E culoare ce reflectă dorinţe, vise, melancolie, bătrânesc, somnolent. Reprezintă misticul, subconştientul, misterul, îndeamnă la meditaţie. Datorită efectelor contradictorii nu este o culoare prea îndrăgită. Culoare plină de demnitate, rigidă, ce reflectă sentiment de superioritate. Pe o suprafaţă mai mare ea devine apăsătoare, deprimantă.

apoi a urmat o scurtă perioadă de
Albastru
Aceasta este o culoare calmanta si clara. Aproape toate nunatele de albastru sunt benefice si caracterizeaza persoanele de incredere. Doamnele care investesc in aceasta culoare sunt prea sincere si adesea isi atrag dusmani, oameni care vor sa profite de pe urma firii lor nevinovate. Aceasta este culoarea luptatorilor, a persoanelor care vor sa se perfectioneze intr-un domeniu de activitate. Adesea sunt firi introvertite, care se dedica cu tot sufletul muncii, in special domeniilor de cercetare. In dragoste, aceste persoane pot suferi de „inima albastra“, pentru ca pun suflet in tot ceea ce fac si ajung sa fie dezamagite tocmai de aceia pe care ii credeau adevarati prieteni. Culoarea cerului şi a oceanului, albastrul este una dintre cele mai populare culori. Stîrneşte exact reacţia opusă culorii roşii. Paşnic şi liniştitor, albastrul produce adevărate calmante chimice în corp, astfel el fiind des utilizat ca o culoare preferată pentru dormitoare. Albastrul poate fi, de asemenea, rece şi deprimant. Consultanţii în modă recomandă a se purta albastru la interviurile de recrutare, pentru că simbolizează loialitatea. Oamenii sunt mai productivi în camere albastre. Studiile arată că sportivii care ridica greutăţi sunt capabili să ridice mai mult în săli de gimnastică albastre.

mai apoi un pic de
Portocaliu/Oranj
Aceasta este o culoare sexy si, fiind apropiata de rosu, caracterizeaza persoanele calde, care radiaza bunatate. Compania lor este cautata de toti cei din anturaj pentru ca optimismul lor se transmite si celor din jur. Înviorează, dă impresie de veselie, asigură fluxul energiilor pozitive. Indică sinceritate, bucurie, fericire. Are efecte activizante, însă-i lipseşte agresivitatea culorii roşii. Intensifică capacitatea de concentrare, creativitatea, motivaţia, are efecte pozitive asupra depresiei, readuce dorinţa de viaţă, influenţează pozitiv pofta de mâncare şi sistemul digestiv.

până nu demult eram în perioada de
Maro/Cafeniu
şi asta încă se observă acut printre hainele mele, încălţăminte, geantă.
Solidă, de încredere, culoarea maro este culoarea pămîntului şi se găseşte din abundenţă în natură. Maroul deschis înseamnă onestitate în timp ce maroul închis este asociat cu lemnul sau pielea. Bărbaţii sunt mai îndreptăţiţi să spună că maroul este una dintre culorile lor preferate. Maroul poate sugera, de asemenea, tristeţea şi melancolia. Maroul comunica credibilitate si echilibru. Se intalneste intr-o varietate de nuante: ciocolatiu, cafeniu, maro auriu sau acaju. Este o culoare buna de purtat cand te simti relaxata si denota o persoana prietenoasa, cu picioarele pe pamant, serioasa.

iar de vreo lună deja mă atrage foarte mult culoarea
Verde
chiar azi mi-am cumpărat un tricou verde, iar combinaţia dintre verde calm şi păr roşcat e pur şi simplu !!!!
Cu un tonus exceptional, doamnele care prefera verdele sunt prietenoase, perfectioniste si autoritare. Le place sa mediteze si isi aleg prietenii dupa ce ii supun mai multor teste pentru a fi sigure ca merita increderea lor. Aceste persoane actioneaza dupa premisa: „sunt libera si ma pot bucura in voie de tot ce ma inconjoara“. Atentie totusi la persoanele care prefera combinatia verde – galben pentru ca au o fire duplicitara si tind sa deformeze adevarul dupa ce au analizat situatia pe toate partile, o intorc in asa fel incat ele sa fie in avantaj.
Verdele semnifica succes si bogatie, transmitand o stare de calm si siguranta. Este una dintre cele mai purtabile culori. Cand imbraci verde – fie ca este oliv, verde lamaie sau alta nuanta intermediara de verde – dai dovada de creativitate si imaginatie.

Deci, foarte simplu, până la urmă: de la îmbătrânire, melancolie şi pierdearea încrederii în oameni la revigorare, trezire la viaţă, căutarea stabilităţii şi echilibrului şi pur şi simplu poftă de viaţă şi de a trăi!

Şi iată aşa, culorile-şi fac magia în viaţa noastră, fără a ne da seama că asta depinde de ceea ce simţim şi de ceea ce este în subconştientul nostru. Sânt foarte curioasă să văd care va fi următoarea culoare, dar nu mă grăbesc. Vreau să-mi trăiesc verdele.

sursa 1

sursa 2

există. !

eu îmi pierdusem orice speranţă. sau nu. eu mă încăpăţânam să cred că nu mai există oameni care să te facă să te simţi bine. sufleteşte, mai ales. vezi tu, e una dintre dimineţile alea în care primeşti apeluri telefonice cu veşti bune sau pur şi simplu de la oameni dragi. când găseşti acolo, prin colţişoarele virtualului un mesaj de bună dimineaţa şi ştii că e numai pentru tine, chiar dacă salutările astea dau impresia de rutină şi nimic special. întotdeauna am fost o word whore, chiar dacă sună prea vulgar. întotdeauna am crezut în cuvinte, chiar dacă au urmat dezamăgiri. şi dezamăgirile o să mai urmeze. that’s the flow of life. atunci ce are dacă crezi în cuvinte care te fac să sari în suuus înăuntrul tău şi să vrei să strigi de bucurie, dar să ţii asta pentru tine, pentru că există şi cuvinte care nu pot reda ceea ce simţi în anumite momente. şi există oameni care nu cred că există sentimente care într-adevăr nu le poţi explica. pe ei vreau să-i ţin departe de mine.
dar există oameni care pur şi simplu îţi decshid ochii, care comunică cu tine şi aparent nu fac mare lucru, după părerea lor, dar în realitate îţi fac creierul să se trezească, să se recreeze şi zbang! să-ţi dai seama că se merită! că există oameni care te pot face să zâmbeşti şi care te fac să vrei să-i faci să zâmbească, să se simtă bine şi să-i preţuieşti aşa cum merită. şi nu neg, nu poate întotdeauna să fie bine. dar există oameni care înţeleg că atunci când ai pe cineva alături care ţine la tine, e ceva normal să vorbeşti şi să-i spui ce te doare. aşa oameni merită consolaţi, mângâiaţi, alintaţi, iubiţi. chiar dacă în aşa cazuri cuvintele-s de prisos sau inutile. contează gesturile, contează legătura sufletească. şi aşa oameni există. şi mulţumesc că există!

şi la naiba cu încăpăţânarea. la naiba cu gândurile când te impui să crezi că cineva ţi-a schimbat viaţa în mod ireversibil. i’ve had enough. people are not irreplaceble. people come, people go. it’s hard, but time heals everything.
e v e r y t h i n g.

iar eu.. eu îmi voi savura în continuare euforia.

oooo ooooh sometimes. igetagoodfeeling. yeah